Aspecte importante, dar omise, în evaluarea de risc la securitate fizică

Un proiect tehnic de alarmare respins sau returnat de proiectant nu este, de cele mai multe ori, o problemă a proiectantului. Este o problemă care a apărut cu o etapă mai devreme, în analiza de risc la securitate fizică, mai exact în ceea ce aceasta a omis să consemneze despre echipamentele deja existente la obiectiv.

Este una dintre situațiile pe care le întâlnim frecvent, după peste 9 ani și peste 1.000 de analize de risc efectuate: evaluatorul constată și consemnează că la obiectiv există un sistem de alarmare împotriva efracției sau un sistem de supraveghere video, fără a preciza și dacă acel sistem mai corespunde standardelor în vigoare sau necesită înlocuire. Pentru un sistem instalat recent, omisiunea trece neobservată. Pentru un sistem vechi de peste 10 ani, ea devine punctul în care întregul lanț analiză – proiect – implementare – control își pierde coerența.

Ce trebuie să stabilească, de fapt, raportul de evaluare

Instrucțiunile MAI nr. 9/2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităților ce fac obiectul Legii nr. 333/2003 sunt explicite în privința conținutului raportului de evaluare și tratare a riscurilor. La art. 7 alin. (2) lit. g), raportul trebuie să cuprindă:

„stabilirea cerințelor, măsurilor și mecanismelor de securitate pentru sistemul ce urmează a fi implementat, de ordin structural, tehnic, tehnologic și operațional.”

Formularea nu lasă loc de interpretare liberă: evaluatorul nu este obligat doar să inventarieze ce există la obiectiv, ci să stabilească cerințele tehnice pe care sistemul care urmează să fie implementat trebuie să le îndeplinească. Dacă la obiectiv există deja un sistem, stabilirea acestor cerințe tehnice presupune, implicit, o poziție clară cu privire la sistemul existent: corespunde cerințelor actuale și poate fi menținut, sau nu mai corespunde și trebuie completat ori înlocuit.

A consemna doar „există sistem de alarmare” sau „există sistem de supraveghere video”, fără a evalua starea tehnică și conformitatea acestuia, înseamnă, de fapt, neîndeplinirea literei g) de mai sus: raportul nu mai stabilește cerințele tehnice ale sistemului ce urmează a fi implementat, ci se limitează să descrie o stare de fapt.

De ce starea echipamentelor nu este un detaliu tehnic secundar

Legea nr. 333/2003, prin art. 49² alin. (1) (introdus prin OUG nr. 37/2026), definește clar relația dintre analiza de risc și proiectul sistemului de alarmare: măsurile stabilite prin analiza de risc „sunt valorificate prin planul de pază, proiectul sistemului de alarmare împotriva efracției și prin regulamente interne ori proceduri.”

Cu alte cuvinte, proiectul tehnic nu se elaborează independent de analiza de risc: el valorifică, pune în practică exact ceea ce analiza a stabilit. Dacă analiza nu stabilește nimic concret despre starea și conformitatea echipamentelor existente, proiectantul primește o bază de lucru incompletă. Nu are, din analiza de risc, un temei pe care să se sprijine pentru a propune înlocuirea unui sistem vechi, pentru că nimeni nu i-a semnalat, în documentul pe care este obligat să-l respecte, că acel sistem nu mai corespunde.

Ce cere HG nr. 301/2012 de la proiectul tehnic

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 (HG nr. 301/2012, cu modificările aduse prin HG nr. 1002/2015) stabilesc, la art. 69, că proiectul sistemului de alarmare trebuie să asigure, prin componența, calitatea și funcționalitatea sistemelor, detecția pătrunderii neautorizate, supravegherea și înregistrarea video, precum și transmiterea la distanță a semnalelor tehnice și de alarmare.

Art. 70 este și mai direct cu privire la componente:

„La întocmirea proiectului, personalul tehnic de specialitate este obligat să prevadă doar componente ale sistemelor de alarmare care sunt certificate în conformitate cu standardele naționale sau europene de profil și în concordanță cu gradul de siguranță impus de caracteristicile obiectivului protejat.”

Același articol stabilește și răspunderile: proiectantul sistemului de securitate răspunde pentru respectarea normelor metodologice în faza de proiect, iar societatea care instalează sistemul răspunde pentru implementarea și respectarea proiectului de execuție. Nerespectarea acestor obligații este sancționată contravențional, conform art. 4 lit. b) din aceleași norme.

Practic, proiectantul nu are voie să treacă în proiect componente necertificate sau care nu mai corespund gradului de siguranță cerut de obiectiv, indiferent dacă acele componente există deja fizic la sediu. Dacă analiza de risc tace în privința conformității echipamentelor existente, proiectantul se află într-o poziție dificilă: fie le trece mai departe în proiect fără bază tehnică solidă, fie le omite și el, fără să aibă din analiza de risc motivul documentat pentru înlocuire.

Standardele europene de profil în vigoare

Standardele la care se raportează certificarea componentelor, conform art. 70 din HG nr. 301/2012, sunt seriile europene aplicabile fiecărui tip de sistem:

• EN 50131: seria pentru sistemele de alarmă împotriva efracției și jafului (I&HAS), care stabilește gradele de securitate (1–4) și cerințele de sistem și componente în funcție de nivelul de risc al obiectivului protejat.
• EN 62676: seria pentru sistemele de supraveghere video utilizate în aplicații de securitate, cu cerințe privind calitatea imaginii, înregistrarea și interoperabilitatea echipamentelor.
• EN 60839: seria pentru sistemele și echipamentele electronice de securitate, care acoperă, printre altele, sistemele de control acces și cerințele generale de componente.

Un echipament instalat cu peste 10 ani în urmă a fost, cel mai probabil, certificat pe o versiune anterioară a acestor standarde sau pe standardele naționale care le-au precedat. Nu este neapărat vorba doar de uzură fizică: componenta poate fi scoasă din fabricație, fără mentenanță certificată disponibilă, sau pur și simplu sub gradul de siguranță pe care obiectivul îl impune astăzi. Constatarea acestei situații ține de evaluarea de risc, nu de proiectant: proiectantul lucrează cu ce i se pune la dispoziție prin analiză, nu reface el însuși evaluarea.

Lanțul care se rupe: de la analiză la controlul poliției în teritoriu

Scenariul descris mai sus nu rămâne un detaliu de redactare. El se propagă, etapă cu etapă:

1. Analiza de risc consemnează existența sistemelor, fără a stabili starea lor tehnică și conformitatea cu standardele în vigoare.
2. Proiectantul primește o analiză incompletă sub acest aspect și nu are, din documentul pe care este obligat să-l respecte, temeiul pentru a propune înlocuirea echipamentelor neconforme. Proiectul tehnic avizat de poliție rămâne, astfel, neconcordant cu starea tehnică reală a obiectivului.
3. Implementarea se face pe baza acestui proiect. Dacă proiectul nu a prevăzut explicit înlocuirea, societatea care instalează menține sau integrează, cel puțin parțial, echipamente care nu (mai) sunt conforme. Art. 71 din HG nr. 301/2012 arată că orice modificare ulterioară a configurației prin eliminarea sau înlocuirea unor componente cu funcții diferite față de cele din proiectul avizat atrage pierderea valabilității avizului, deci o nouă procedură, nu o simplă corecție.
4. Controlul poliției în teritoriu compară, inevitabil, analiza de risc, proiectul avizat și sistemul instalat efectiv. Neconcordanța dintre ceea ce analiza a consemnat și ceea ce se găsește instalat la obiectiv devine vizibilă exact în acest punct: la finalul lanțului, deși originea ei este la început.

Consecințele legale ale omisiunii

Omisiunea nu rămâne fără sancțiune administrativă. Instrucțiunile MAI nr. 9/2013, la art. 12 alin. (1), sunt fără echivoc:

„Utilizarea în procesul de efectuare a analizei de risc a unor date nereale sau incorecte, precum și omisiunea consemnării unor vulnerabilități ori amenințări atrag anularea analizei de risc.”

Un sistem de securitate vechi, nemaiconform cu gradul de siguranță impus de obiectiv, reprezintă o vulnerabilitate reală a acestuia. Neconsemnarea ei se încadrează direct în ipoteza de mai sus.

În același sens, art. 49⁶ alin. (1) din Legea nr. 333/2003 (introdus prin OUG nr. 37/2026) prevede, printre cazurile de anulare a analizei de risc dispuse de structurile teritoriale ale poliției:

• lit. a): constatarea că analiza „prezintă omisiuni semnificative (…) cu privire la amenințările, vulnerabilitățile sau riscurile relevante de securitate asupra persoanelor și patrimoniului obiectivelor”;
• lit. h): constatarea că unitatea beneficiară nu a procedat la revizuirea analizei de risc atunci când aceasta era datorată.

O analiză de risc anulată nu este doar un formular invalidat. Este fundamentul pe care a fost construit proiectul tehnic avizat de poliție, iar anularea ei repune în discuție întregul lanț descris mai sus, cu impact direct asupra valabilității avizului, a relației cu poliția și a protecției reale a obiectivului.

Cum arată, în practică, o evaluare completă

O evaluare de risc la securitate fizică făcută corect nu se limitează la a bifa prezența unor echipamente. Pentru fiecare componentă existentă (centrală de alarmă, detectori, camere video, sisteme de control acces), evaluatorul trebuie să stabilească și să consemneze explicit în raport:

• vechimea și starea tehnică a echipamentului;
• conformitatea acestuia cu standardul european de profil aplicabil (EN 50131, EN 62676, EN 60839 sau standardul specific tipului de sistem);
• concluzia: menținere, completare sau înlocuire, ca parte a cerințelor tehnice stabilite pentru sistemul ce urmează a fi implementat.

Doar astfel proiectantul primește, din analiza de risc, un temei tehnic și legal real pentru proiectul pe care îl avizează poliția, iar lanțul analiză – proiect – implementare – control rămâne coerent de la un capăt la celălalt, fără neconcordanțe descoperite abia la control.

Cum vă ajută TSE Risk Consulting

La TSE Risk Consulting tratăm acest nivel de detaliu ca parte obligatorie a fiecărei analize de risc la securitate fizică, nu ca un pas opțional. Dacă aveți un sistem de securitate mai vechi de câțiva ani și urmează să solicitați sau să actualizați o analiză de risc, vă putem face o evaluare completă, care include verificarea conformității echipamentelor existente cu standardele în vigoare.

Detalii despre fiecare serviciu găsiți pe pagina Servicii.

Solicitați o evaluare completă →

---

Surse legislative: Legea nr. 333/2003, republicată, în forma actualizată prin OUG nr. 37/2026; HG nr. 301/2012, cu modificările ulterioare; Instrucțiunile MAI nr. 9/2013. Articolul are caracter informativ și nu constituie consultanță juridică.